Curs de vanzare, invatat in strada. Lectia Strazii!

2 Flares Filament.io 2 Flares ×

Salut, Sunt Calin,

 Ma bucur ca ne regasim.  Acum am sa vorbesc de experienta strazii.

 Intamplarea s-a petrecut intr-o zi de februarie, nu alta decat 14.

Fusesem la un curs de comunicare intitulat sugestiv ” business communication and presentation skills” Pe undeva in centru tarii. Si se face ca cel mai frumos concert de fulgi era in ziua respectiva, cred ca sarbatoreau ceva foarte important, doar era Valentine’s Day. Si asta m-a incurcat in asa fel incat o distanta care in mod frecvent o fac in 4 ore o facut-o in aproape 7 ore. Bineinteles ca nu din cauza mea! din cauza unora cu tirurile care au raspuns corect intrebarii -La ce este bun Poleiul? -Sa patineze si masinile! Numai ca ei nu aveau patine bune sau nu cred ca stiau sa patineze, si au blocat strazile .

 Tipic romanesc, autoritatile au fost luate prin surprindere, In Februarie! (ziceti voi ca eu l-am zis destule). In februarie nu ma deranjeaza dar ma deranja extreme de mult faptul ca era 14. Si cum probabil va inchipuiti, imi doream si eu un lucru. Sa ajung la fosta prietena, actuala sotie.  (da si eu rad de fiecare data cand  folosesc sintagma asta.) 

Se face cumva ca pe la ora 9 (pentru analitici , rog a se citi orele 21, multumesc) ajung si eu in oras. Ma gandeam cam ce as putea duce ca si cadou. Aveam o geanta cu haine din delegatie, o gentuta de laptop si o stare de bine. Nimic nou. Pardon aveam pe capota un strat de 10 centimetri de zapada dar nu o puteam oferii din cauza ca era cam murdara. Imi zic ca ma duc pana in Piata mare ca sigur mai gasesc o florareasa (mai bine nu o gaseam !) care sa stea pierduta pe frigul asta si pe mocirla si fleasca asta urbana.

Zis si facut. Asa patesti daca te mananca. Parte frumoasa acum incepe.

Parchez masina chiar in fata. Prima gresala. Las farurile pornite si in timp ce ma dau jos, ii arat ca am inchidere centralizata. Cand am vazut floraresele (da, da, le-am vazut ca erau mai multe) incepuse sa mi se lumineze fata. (A doua gresala in care tranmiteam mesajul ca sunt disperat dupa un buchet de flori)

Dau o geana rapid si uite un buchet foarte frumos. Dar pretul lui cred ca a apucat la piper, ca tare ustura. In rest buchete de piata, 3 fire si hai baiatu sa iti dau garoafe, avem si trandafiri fancy ! cum adica ? adica inghetati si usori ca un ciocan.  Deci de acum urmeaza o lectie de viata, fii pe faza.

Deja scosesem portmoneu (Gresala ) si ca sa confirm ca is tampit mai pun mana si pe buchet. Era singura data cand nu am avut intentia de a negocia la piata. DAR (mama lui de dar)  Tocmai ce vine masina de gunoi si blogheaza strada, astfel incat eu nu mai pot pleca. Nu era destul ca era tarziu , ma mai tin si acestea in loc.  Daca tot stau eu hai sa imi pun in practica abilitatile de negociator.

 –Sarut mana doamna, si pe cand sa zic ce buchet frumos aveti nu mai apuc ca ma ia doamna

-Buna Domnucule .

-Stupoare si zambet, cum adica domnucule ca eu nu am mai auzit, dar suna bine.

-Da frumos buchet, un pic cam scump (un pic? O alta gresala, nu doamna e scump tare nu un pic dar nu am avut curajul sa zic asta )

Vazandu-ma in salopeta de lucru (costum si de data asta fara cravata, fara geaca pe mine, ca de vineam de la drum si m-am dat jos repede din masina) ma ia asa usor

–          Vii de departe ? – DA, raspund eu .

-Si vrei un Buchet Frumos ? – Da

Caline ce face asta cu tine ? nu cumva incepe, asa frumos o scara catre acord( nr. tehnica de finalizare in vanzari)     

–          Si il duci la o persoana frumoasa ? DA (normal ca e frumoasa)

–          Si merita  ca o iubesti  ? -Da (Evident. ce intrebare!)

–           Si face un gest asa din sold . Da da, zambesc si mai frumos ca am inteles semnul.

–          Si te asteapta cu o masa calda ? Da  (La ce foame aveam in mine cred ca si daca masa nu era calda o mancam oricum, cu tot cu scaune )

In fundal gunoierii se pregateau sa plece.

–          Si eu as vrea sa am parte de asa ceva, dar eu stau sa vand flori, la ora asta , pe frigu asta, ca am inghetat de 3 ori de azi dimineata si ma chinui sa fac buchete deosebite, dar nu le poci (nr. pot ardelenesc ) vinde , din cauza ca is foarte frumoase si lumea nu le cumpara de la noi domnucule, (iar domnucule!), ca merge la florarii, de la noi ce mai cumpara  asa cate o coroana asa de obligatie . In tot acest timp in care inflexiunile vocii erau senzationale, o privire fixa cu ochi calzi ma privea, daca te uiti atent puteai vedea lacrimile de la baza ochilor.

Da asta e trista realitate, Femeia a facut ca si tehnici de vanzare cea mai frumoasa scara catre accordcombinata de apel la sentimenteprofitand de beneficiu unic perceputsi de oferta unica de vanzare, in urma unor mesaje clare de cumparare.

Daca cumva esti curios daca am cumparat buchetul, am sa iti spun ca a fost cea mai frumoasa senzatie cand l-am dus sotiei.

De atunci suntem prieteni (cu florareasa) si cand mai am cate un buchet de oferit , domnucu merge l-a doamna. Am stabilit  a doua zi ca pretul a fost prea scump insa lectia a meritat toti banii. Am aflat ca femeia are 4 clase si e florareasa de vreo 40 de ani. Ce am castigat eu ? O lectie de vanzari cat si faptul ca am convenit ca eu nu mai negociez cu ea dar ea imi da din start buchetul cu 25-30 % mai ieftin decat la alt client. Eu cumpar mult de la ea. Acum are florarie nu doar taraba.   

Aceasta a fost lectia de vanzari a strazii, invatata de mine ! Si am contribui impreuna daca mi-ai scrie si tu, ce lectii ai invatat pe propria piele? 

10 comments for “Curs de vanzare, invatat in strada. Lectia Strazii!

  1. Ramona Popescu
    martie 19, 2013 at 3:34 pm

    Super, Calin. Pe tot parcursul povestii, parca te si vedeam …. :))

  2. Calin Biban
    martie 19, 2013 at 6:14 pm

    ce sa faci , stii vorba păţeşti?

  3. georgiana
    martie 20, 2013 at 7:41 am

    Superb articolul. Si acum sa-ti spun o lectie invatata de mine:
    ” Pe vremuri, cand lucram intr-o anumita companie de asigurari, incepusem sa gandesc doar nu 😉 prin urmare, ajunsesem sa nu mai pot concepe contracte mici, rate lunare, era ori totul ori nimic. Asta pana am intrat in maternitate si am observat o alta parte a vietii reale, acea viata in care parintii nu au venituri (nici macar cei 600 lei de la stat) pe motiv ca nu au avut 1 an lucrat continuu, am cunoscut mame care-si cresteau copiii cu 2-400 lei pe luna, si am inceput sa vb cu ele : Draga mea , ce o sa faci cand o sa cresca copilul? Totul o sa se plateasca pe atunci: scoala, liceu, facultate… Tu cum ai de gand sa-ti ajuti copilul? Am primit raspunsuri de la : „sa se descurce ca si eu am facut singur/a totul” pana la ” stiu, trebuie sa fac ceva dar nu stiu cum” si atunci am realizat , poate mai profund ca niciodata, faptul ca TOTI vindem sau cumparam VISE : „imi doresc o casa, imi doresc pregatire pt copilul meu, imi doresc sanatate, imi doresc, imi doresc, imi doresc” si apoi ” iti ofer dragoste, iti ofer pregatire, iti ofer mancare, iti ofer o casa, iti ofer, iti ofer, iti ofer” si am stat si m-am gandit… La ce se reduce , in fapt, totul? La posibilitatile fiecaruia de a castiga ( financiar vorbind) pentru ca , mai apoi, la posibilitatile lor de a oferi, intrebarea fiind CE CAPACITATI AU FIECARE DE VANDUT PENTRU A CASTIGA FINANCIAR SI CE CAPACITATI AU DE VANDUT/CUMPARAT PENTRU A OFERI CEVA? Prin urmare am ajuns la urmatoarea concluzie: VIATA ( in toate aspectele ei) ESTE UN PROCES DE VANZARE-CUMPARARE DE VISE, si am inceput , la randul meu , sa vand si sa cumpar vise: „cumpar” visele oamenilor si le vand stabilitate financiara viitoare, mergand pe principiul „THINK BIG” usor inversat, adica pornesc de la „THINKING SMALL” si treptat ii indrum catre „THINKING BIG”. Tin sa-ti spun ,draga Calin , ca este una din cele mai mari satisfactii pe care mi-a oferit-o viata de cand am copil ( bineinteles Mihai ESTE cea mai importanta realizare a vietii mele).
    CONCLUZIA finala este urmatoarea: nu conteaza ce vindem ( asigurari, produse financiare, ganduri, sentimente, paine, etc) ci conteaza CE ISI DORESTE FIECARE, pentru ca, pornind de la (a cumpara) dorinte ( aka VISE) putem sa vindem corect, potrivit si sa ramanem amandoi ( atat „cumparatorul” cat si „vanzatorul” ) satisfacuti de „intelegerea” incheiata.
    Cu drag,
    Jojo

    • martie 30, 2017 at 6:11 pm

      thank youEvelyn. I’m trying to do more seascapes since I live so close to the ocean. I did a recent scene of the Golden Gate Bridge that I will post this weekend. Tell me what you think okay!

    • mai 31, 2017 at 3:28 pm

      Zorro, c’est tout à fait cela.Vous pourriez aussi patatiser NS en Louis XV venant guérir les écrouelles rien qu’en les touchant. JPP, vous le laisseriez tel quel, en courtisan. Et tiens, je verrais bien Laurence Ferrari en Pompadour.

  4. Calin Biban
    martie 20, 2013 at 12:06 pm

    Draga JOJO, Este unul din cele mai frumoase comentarii care l-am citit vreodata. Sunt de acord cu tine in totalitate. Multumesc frumos.

  5. Mariana Toma
    martie 20, 2013 at 8:22 pm

    Frumoasa lectie .

  6. Costi
    mai 2, 2013 at 9:11 am

    Sunt niste greseli de scriere care nu fac casa buna cu vanzarile, mai ales cand trebuie sa comunicam in scris cu clientii nostri. 😉 Doar zic. 😛

    • Calin Biban
      mai 2, 2013 at 11:20 am

      Articolul a fost scris si publicat la cald. Am vrut sa ma focusez pe starea generata, nu pe continut. Multumesc ca ai observat.

  7. mai 15, 2017 at 12:16 am

    That’s really thinking at an impressive level

Lasă un răspuns la Mariana Toma Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 Flares Facebook 2 Google+ 0 LinkedIn 0 Twitter 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 2 Flares ×